Cele mai importante lucruri pe care le-am învățat în 2015

NIMIC

În 2015 nu am învățat absolut nimic.
Nu am învățat ce înseamnă prietenia adevărată deoarece nu am cunoscut așa ceva și nu mai cred că există.
Nu am învățat ce e iubirea și compasiunea față de aproape deoarece nu mi s-a arătat și văd asta din ce în ce mai puțin la lumea înconjurătoare.
Nu am învățat cum e să trăiești într-o lume fără prejudecăți deoarece văd atâta răutate și ură față de cel ce e diferit încât mă sperie.
Așa că închei anul fără prieteni, fără iubire, doar cu mine și cu o lungă listă TO DO pentru 2016 care mă va avea în centru pe mine deoarece asta e tot ce contează.

Câștigătoarea concursului Bio Oil

Următoarele persoane s-au înscris:

1. Daria Claws
2. Mihaela Ioana Vischi
3. Ani Dima
4. Delia Alexandra
5. Apostol Naomi George
6. Amy Cojocaru
7. Voichita Talas
8. Madalina Ciortan
9. Andreea Cristina Zgripcea
10. Alice Corozanu
11. Mocanu Anamaria
12. Anca Stefan
13. Groza Felicia
14. Haine Christine
15. Raluca Madalina Grigoruta
16. Lucaci Roxana

Am făcut printscreen și cu share-urile făcute în mod public pentru a nu fi discuții. Mie îmi apar 24 de share-uri, dar din păcate nu le pot vedea pe toate din cauza setărilor privacy ale persoanelor respective cum scrie și în ultima poză. Prin urmare, nu am avut cum să adaug în listă și celelalte persoane care au dat share deoarece nu pot vedea cine sunt.

Iar fericita câștigătoare esteeeeeeeeeeeeeee:

Felicitări, Delia Alexandra! Aștept datele tale de contact (nume, prenume, adresă completă, număr de telefon) pe adresa de mail dumanalexandra@yahoo.com.

Dacă în decurs de 5 zile nu-mi va trimite datele de contact, voi selecta altă câștigătoare.

Vă mulțumesc pentru participare și vă mai aștept și în viitor!



UPDATE: Având în vedere că Delia Alexandra nu a revendicat premiul, lucru pentru  care îmi pare foarte rău deoarece nu e ok să te înscrii la un concurs și să nu urmărești, voi alege altă câștigătoare pe care o voi aștepta tot 5 zile adică până pe 25.11.

Felicitări, Voichita Talas!

Minciunile pe care ni le spunem- part 1

Această idee de postare mi-a venit în urma vizionării unui episod din emisiunea ”G's to Gents” în care un domn, al cărui scop se vedea clar că nu era să-și schimbe căile grășite, acesta fiind și subiectul emisiunii în principiu, fiind pe cale să fie eliminat din emisiune oferă un interviu și începe și spune că de singurul lucru de care are nevoie este ”o nouă șansă”, lucru pe care l-a primit de 20 de ori înainte și asta m-a dus cu gândul la minciunile pe care ni le spunem pentru a supraviețui încă o zi, pentru a avea speranță că ziua de mâine va fi una mai bună.
Eu cred că sunt expertă la spus minciuni, fie altor persoane prin care să-mi mențin aparența unei pseudofericiri, fie mie însămi pentru a mă convinge că totul va fi mai bine, că totul se va sfârși ca-n filme deși nu schimb nimic din viața mea, iar cum știți și voi asta e definiția nebuniei: să faci mereu un lucru în același mod, dar să aștepți rezultate diferite.
Minciuna pe care și-o spunea domnul cu ”o nouă șansă” mi se aplică și mie, și multor alte fete în special gândindu-mă la clasica cu ”să vină luni pentru a începe dieta”. De câte ori nu ne-am spus că abia aștept să vină luni pentru a începe dieta? De abia aștept să vină luni pentru a o lua de la capăt și a-mi schimba viața? Dar ce se întâmplă până luni e tabu căci până luni creștem vânzările magazinelor la dulciuri și mâncare nesănătoasă exponential. De ce trebuie să facem așa și să așteptăm până în blestemata zi de luni și nu putem din ziua respectivă, din secunda respectivă? Vă spun eu de ce, fiindcă avem niște minți tare perverse și păcătoase care ne dictează că avem nevoie de un ultim răsfăț, o ultimă bucată de ciocolată, o ultimă shaworma și după asta gata, suntem liniștite și ne putem vedea de mâncatul sănătos, dar lucrurile nu stau chiar așa, căci vă garantez că la o lună de dietă mintea ne va spune că mai avem nevoie și de o pizza căci am fost tare cumințele și merităm o răsplată.
La această concluzie am ajuns până la vârsta mea și am avut multe zile de luni, sute de zile de luni și până în prezent nu am trecut de niciuna deoarece nu mi-am educat mintea și ea încă se joacă cu mine și face ce vrea din mine. Eu văd mintea noastră ca pe o cameră tare întunecată, prea întunecată în care nu am mai avut curajul să intrăm de frica lucrurilor ce le putem descoperi, dar în care trebuie să aprindem lumina, să vedem haosul ce ne înconjoară și să începem să facem puține ordine, că dacă nu, se va umple până nu va mai fi loc și vom răbufni, vom sparge pereții camerei și apoi va fi foarte greu să-i înlocuim.
Așa că sfatul meu pentru mine și pentru voi este să nu ne mai mințim singure căci suficient ne minte lumea și din jur și să analizăm cu adevărat ce ne dorim, ce eforturi presupune îndeplinirea acelei dorințe și mai ales dacă suntem pregătite sufletește și fizic să luptăm pentru ceea ce ne dorim căci nu va fi ușor, nu va dura puțin și cu siguranță nu va fi foarte plăcut.

Garderoba viitorului. Vă regăsiți?

Poate că toate doamnele și domnișoarele, indiferent de mărimea pe care o poartă și de obsesia existentă sau nu pentru haine și încălțăminte, înțeleg ce înseamnă să vezi anumite haine în magazine și să ți le dorești, să vrei să ai un anumite stil și să exprimi anumite lucruri prin ținută, dar nu întotdeauna să se întâmple. Cam despre asta vreau să vă vorbesc azi.
Îmi amintesc de vremea liceului când lucrurile erau așa simple din punctul ăsta de vedere, eram o rockeriță care se îmbrăca ca atare, prin urmare în garderoba mea găseai blugi negri, tricouri cu formații și accesorii cu ținte. :))) Odată cu trecerea timpului s-au mai schimbat gusturile mele în materie de haine dându-mi seama că am momente când doresc să fiu mai feminină sau pur și simplu să mă simt mai sexy, cum cred că avem toate momente.
Cum cred că știu toate plinuțele, este mai greu să găsești modele drăguțe de haine care să nu arate ca un sac pe tine, ci să-ți scoată în evidență niște forme sau alea câteva calități pe care le avem și desigur să aibă un preț accesibil deoarece nu cred că îi convine cuiva să dea 200-300 ron pe o rochie.
Dorința mea de a slăbi cred că există de cel puțin 10 ani, cam de când începusem să nu mă simt tocmai ok și mai era și necesar din cauza problemelor cu piciorul, iar de vreo 2 ani încoa de când s-a intensificat această dorință am început să cumpăr diverse obiecte vestimentare în speranță că îmi vor oferi motivație suplimentară pentru a slăbi.

off-topic: stau și citesc ce tocmai am scris și mă minunez de câți ani mă lupt cu obezitatea asta și niciodată n-am avut ambiția suficientă să slăbesc, oricât de mult mi-am dorit. Știu că pentru unele persoane poate părea incredibil și ar zice ca pur și simplu să nu mai mănânc și să mă apuc de sport, dar problema noastră, a tuturor plinuțelor, este una psihică deoarece ne-am lăsat mereu oprite de diferite blocaje emoționale sau evenimente din viața noastră. Acum că încep să conștientizez aceste probleme încerc să le rezolv încetul cu încetul și sper să reușiți același lucru și voi.

Revenind la subiect, vă ziceam că de ceva timp încoa am început să cumpăr câte un lucrușor în speranța că mă va motiva să slăbesc și să mă mândresc cu faptul că voi încăpea în respectiva piesă vestimentară, așa că am reușit să adun câteva lucruri care momentan ocupă spațiu degeaba în șifonier și în bagajele mele de fiecare dată când mă mut, dar na, sper că într-o zi voi face poză îmbrăcată în ele și nu cu ele pe patul meu. :)))
Zic să încep colecția mea de haine pentru viitor cu câteva din perechile de blugi, preferații mei fiind cei skinny deoarece scot formele în evidență și cred că dau un boost de încredere tuturor fetelor, dar clar în topul listei stau PANTALONII DE PIELE pe care sper că îi vor putea purta la un concert rock în decembrie.

La capitolul blugi din păcate s-au adunat mai multe perechi, unii fiind și purtați în trecut, dar la care nu se mai închide un nasture din cauza unor kg adunate în plus.
Fiindcă am spus că diversitate obiectelor e mare și trebuie să menționez că eu am și o mică obsesie pentru lenjerie, am adăugat la această colecție și 2 sutiene care mi se pare că vin foarte frumos pe corp și arată foarte frumos și un tricou cu un model drăguț, care îmi vine, dar nu-mi place fiindcă stă prea fix pe mine.

Am adăugat și 2 rochii la colecție ale căror model îmi place mult și abia aștept să le port.

Și acum să vă prezint lucrul din topul meu care mi se pare cel mai sexy și l-am probat parțial, iar rezultatul este wow. Este vorba despre aceste cizme minunate, iar singura problemă la ele este că momentan nu le pot trage până sus deoarece nu-mi vin din cauza gleznelor. Cred că stau în dulapul meu de 1 an și jumătate și abia așteaptă să fie purtate, dar pentru asta trebuie să trag tare la sală și să lucrez gleznele.

Astea sunt o parte din lucrușoarele mele pentru varianta mai slabă a mea și acum că le pun pe toate la un loc îmi dau seama că am adunat ceva și ar fi chiar păcat să nu le folosesc. Recunosc că nu le-am mai probat de ceva timp din frică și fiindcă nu țineam niciun fel de regim și nu slăbeam, deci clar n-aveau cum să îmi vină, dar o să mă apuc în curând să le iau la probat să vedem cum mai stau. Unele aproape că îmi veneau sau veneau, dar nu-mi plăceau cum stăteau pe mine deoarece erau prea fixe sau unele pur și simplu nu le puteam trage pe mine.

Voi cum stați? Aveți astfel de lucruri în garderoba voastră menite să vă motiveze sau vi se pare prea deprimant gândul să țineți lucruri care nu vă încap și să le priviți cu frustrare? :))

Zi de gătit

Nu știu cum fac, dar tot ajung la Dukan. Când mă apuc de gătit, inevitabil fac Dukan și la cumpărături când merg, tot spre produsele permise în Dukan mă îndrept. Poate o fi un semn?!
Astăzi am fost o hărnicuță și am făcut destule deși am dormit până la 15.

prânz: ficăței cu sos de iaurt

desert: budincă de ciocolată

cea mai bună pâine Dukan

cina: sărmăluțe cu iaurt și pâine

Singurul meu regret este că azi nu am făcut mișcare și probabil d-aia mă simt moleșită și am o stare ciudată. Mâine sper să fie o zi mai bună din punctul ăsta de vedere.

PENTRU TOȚI IDIOȚII

Postarea asta o dedic tuturor idioților care au avut vreodată ceva de comentat legat de o grasă fără ca aceasta să le fi afectat viața cu ceva.




Știam că îmi începusem prost ziua fiindcă am dormit azi-noapte doar 3 ore și mă trezisem ruptă de oboseală, dar nu credeam că o să meargă chiar așa frumos de dimineață și să vă povestesc pățania mea de azi care a dus la dedicația din titlu.




Mă sui frumos în autobuz să merg la muncă ca tot omul și îmi găsesc un loc unde mă așez liniștită și îmi văd de ale mele fără să afectez viața cuiva cu nimic. Totul bine și frumos până se urcă 3 indivizi la vreo câteva stații după mine. Inițial, le-am ignorat conversația că nu mă interesează ce vorbește toată lumea în autobuz până la momentul când unul din ei pronunță mai răspicat ”grasa dracului”, lucru care inevitabil mi-a atras atenția, eu fiind o grasă ușor complexată, dar am zis că nu are cum să fie vorba de mine deoarece nu le-am făcut nimic acelor personae și poate au avut un conflict cu o altă grasă, care posibil era rockeriță de aici apelativul ”dracului”, căci nu, mai nou toți rockerii suntem ai dracului. După asta i-am mai ignorat câteva minute până începuseră să dea detalii strict legate de mine și anume unde lucrez, unde mă urc în autobuz, ce pățănii mi s-au mai întâmplat mie prin autobuz și tot așa. Acum clar îmi captaseră atenția, deși n-am vrut să le dau vreo importanță zicându-le ceva sau lăsându-i să-și dea seama că i-am auzit, dar stau și mă gândesc de ce au simțit ei nevoia să vorbească de persoana mea ținând cont că nu-i cunosc și nu le-am perturbat viața cu absolut nimic.




Oare chiar atât de răutăcioasă a ajuns lumea încât simte nevoia să denigreze pe altcineva doar de distracție și lipsă de ocupație? Sunt convinsă că și eu le puteam zice multe și puteam fi răutăcioasă, dar de ce aș face asta?




Mi-aș dori o lume unde am putea trăi liniștiți, în care fiecare să-și vadă de grăsimea sau superbitatea lui, o lume în care poți merge liniștit pe stradă fără să se lege cineva de aspectul tău doar fiindcă tu nu te încadrezi în standardele ”normale” de frumusețe și aici nu mă refer strict la persoanele grase, ci la cele care se diferențiază de majoritatea populației prin ceva și sunt judecate pentru asta.




Acum că reflect asupra acestei întâmplări, sunt puțin dezamăgită că nu m-am întors și nu le-am zis ceva acelor idioți și nu mă refer la vreo jignire, ci pur și simplu să le atrag atenția că grăsimea nu mi-a blocat auzul și că nu e ok ceea ce fac, deși probabil ei sperau să aud și să mă jignească,




Eu sunt genul de persoană care nu judecă și când mi se mai întâmpla să am vreun gând de genul, mă opream și încercam să realizez ce fac, că nu cunosc acele persoane, nu le cunosc împrejurimile și situația și că nu sunt cu nimic mai presus să le judec. Mi-ar plăcea ca toți oamenii să fie ca mine, să-și vadă de viețile lor și să nu simtă nevoia să analizeze câtă cantitate de mâncare îngurgitează cineva (căci există suficientă pentru toți și nu ți-o fur pe a ta), ce culoare are pielea cuiva, ce preferințe sexuale are cineva, ce preferințe muzicale are cineva și lista poate continua la nesfârșit căci prostia și răutatea omenească apparent nu au limite.




Așa că idioților din lumea întreagă (și nu, nu îmi pare rău că vă zic așa fiindcă și voi vă permiteți să mă jigniți), vă doresc o viață superbă și plină de grasele dracului!




P.S: Da, eu sunt în process de slăbire care va dura destul timp și doresc să mă schimb din multe alte motive în afară de cele fizice, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat ocazia să triez oamenii prin prisma imaginii mele diferite.

Day 3

Lucrul care mi se pare cel mai enervant în încercarea de a slăbi este gătitul. Urăsc să gătesc și sincer nici nu am răbdare. Nu văd pierdere mai mare de timp decât să stau în fața unui cuptor să se coacă ceva sau de fapt poate există ceva, anume să spăl tonele de vase ce se adună după, fiindcă fiecare lucru tocat sau fiecare sos trebuie pus în altceva și uite așa că la un singur fel de mâncare adun 10 lucruri de spălat. Dacă aș fi bogată, primul lucru pe care l-aș face ar fi să angajez pe cineva să gătească. Jur că viața ar fi mult mai frumoasă!

mic-dejun: pâine cu cremă de brânză cu mărar(făcută în casă)+iaurt de băut 0.1%% cu căpșuni

prânz: mâncare de ciuperci cu sos din cotor, usturoi, sare și mărar


cină: pate de ciuperci cu 3 felii pâine+o banană (nu am apucat să fac poză)

Ca activitate fizică astăzi am avut doar mersul pe jos, aproximativ 5000 de pași ceea ce este cam puțin, dar recuperez eu mâine.

Acum mă tot pasc gânduri necurate cu aripile mele pentru pachetul de mâine și niște mozzarella din frigider, dar promit să mă țin strong.

Să ne auzim mâine la fel de ambițioase!