Să ne cunoaștem!

Aceasta e povestea unei grase. Da, știu, nu sunt singura și nu sunt cu nimic mai specială față de celelalte încât să-mi fac un blog, dar simt nevoie să-mi împart gândurile și trăirile undeva și poate, prin mine, altcineva își găsește liniștea, știind că nu e singura care trece prin niște experiențe oribile.
Povestea mea de supraponderală, obeză, grasă etc începe de la 12 ani după cel mai tragic eveniment din viața mea. De atunci, fără suportul nimănui, am tot continuat să mănânc ce nu trebuie și uite așa am ajuns la 23 de ani cu 123 de kg. Uneori îmi vine să râd, dar de cele mai multe plâng, plâng cu orele în șir pentru că nu e ușor să fii gras în niciun loc, în niciun anotimp, în niciun an.
Nu cred că are rost să vorbesc de toate experiențele umilitoare prin care am trecut până la vârsta asta, de toate miștourile, de toate râsetele, de toate arătările cu degetul, de glume proaste gen hai să-i punem grasei gumă în păr, hai s-o udăm, hai s-o tragem de păr și lista poate continua, lucrurile de genul le știți și voi prea bine, cele care sunteți ca mine.
Cel mai dureros lucru e atunci când tu placi pe cineva sau vrei să te împrietenești cu cineva și ești respins total fără să schimbe două vorbe cu tine, doar pentru că ție îți atârnă burta peste blugi și deh, e clar că nu ești demn de vorbă în cazul ăsta. Am avut iubiți până acum, nu sufăr de asta, dar nu am iubit niciodată și nu pot spune că m-am simțit vreodată împlinită într-o relație, poate tocmai fiindcă nici eu nu mă simt confortabil cu mine.
Acum sunt la 20 de minute de plajă și vreau să vă spun că n-am îndrăznit să merg o dată să fac plajă, cu toate că e vremea numai bună pentru asta, dar gândul ăla că ajung acolo, mă dezbrac și toate lumea întoarce capul la mine și începe să râdă mă înspăimântă și mă face să prefer să stau în îngusta și întunecata cameră de cămin.
De pe 2 Mai am început și eu faimoasa dietă Dukan, fiindcă am auzit numai de rezultate spectaculoase de la fete la fel de mari ca mine și am zis că dacă nu încerc să schimb acum ceva, cât sunt într-o țară exotică cu o atmosferă mult mai relaxată ca acasă, n-o mai fac niciodată. Am pornit de la cele multe kilograme pomenite mai sus și sper să înjumătățesc numărul, iar până la ziua mea, care e pe 20 octombrie, sper să ajung la 2 cifre.
Până acum am reușit să mai calc strâmb, dar vreau să vă zic că pentru mine tot e un progres, fiindcă până acum cel mai mult am reușit să țin o dietă maximum 3 zile, deci faptul că acum am 13 zile este un record. Încerc de acum înainte să-l țin cât mai curat, deși sunt convinsă că o să mai am mici scăpări, dar e foarte important să nu renunț, e FOARTE IMPORTANT SĂ NU RENUNȚĂM!!!!
Dacă vă regăsiți în trista poveste a vieții mele, vă invit să pornim împreună pe drumul ăsta spre o viață mai bună. Chiar cred că se poate, că dacă îmi pierd și speranța nu știu ce se va întâmpla....
Până data viitoare vă doresc o seară Dukan și multe kilograme în minus!!